topinambur
Etimologie
Din franceză topinambour; numele unui trib din Brazilia.
Pronunție
- AFI: /to.pi.nam'bur/
Substantiv
Declinarea substantivului topinambur | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | topinambur | topinamburi |
Articulat | topinamburul | topinamburii |
Genitiv-Dativ | topinamburului | topinamburilor |
Vocativ | - | - |
- (bot.) (Helianthus tuberosus) plantă erbacee cultivată pentru tulpina ei subterană, tuberculată, folosită ca aliment, ca furaj; nap-porcesc.
Sinonime
- (bot.) nap, nap-porcesc, (reg.) picioică, măr-de-pământ, morcov-porcesc, pere-iernatice (pl.), (Olt.) crumpenă, (Mold.) gulie
Vezi și
Traduceri
plantă; legumă
Referințe
(italiano)
Etimologie
Din franceză topinambour.
Pronunție
- AFI: /topinam'bur/
Substantiv
topinambur m., invariabil
- (bot.) topinambur