(English)

Etimologie

Din franceza veche torment < latină tormentum.

Pronunție

  • AFI: /'tɔːmɛnt/ (Anglia)
  • AFI: /tɔr'mɛnt/ (SUA)
  • AFI: /'tɔrmɛnt/ (SUA)


Substantiv

torment, pl. torments

  1. turment, zbucium, chin
    He was bitter from the torments of the insipid divorce system.

Sinonime

Cuvinte derivate


Verb


Conjugarea verbului
to torment
Infinitiv to torment
Prezent simplu
pers. 3 sg.
torments
Trecut simplu tormented
Participiu trecut tormented
Participiu prezent tormenting
  1. a chinui, a tortura
    The child tormented the flies by pulling their wings off.

Referințe