zbucium

română

Etimologie

Din a zbuciuma (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /'zbu.ʧjum/

Substantiv

Declinarea substantivului zbucium
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	zbucium	zbuciume
Articulat	zbuciumul	zbuciumele
Genitiv-Dativ	zbuciumului	zbuciumelor
Vocativ	zbuciumule	zbuciumelor

1. stare de neliniște sufletească; frământare, zbuciumare, neastâmpăr.
2. mișcare grăbită, agitată și zgomotoasă; agitație, tumult, învălmășeală.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online