tranziență

română

Etimologie

După engleză transience.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului tranziență
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tranziență	invariabil
Articulat	tranziența	invariabil
Genitiv-Dativ	tranzienței	invariabil
Vocativ	tranziență	invariabil

1. (livr.) caracterul a ceea ce este trecător, tranzient; efemeritate.
2. (fil.) devenire continuă a realității ce impune o permanentă adaptare a omului la mutațiile intervenite.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online