mutație

română

Etimologie

Din franceză mutation < latină mutatio.

Pronunție

• AFI: /muˈta.ʦi.e/

Substantiv

Declinarea substantivului mutație
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mutație	mutații
Articulat	mutația	mutațiile
Genitiv-Dativ	mutației	mutațiilor
Vocativ	mutație	mutațiilor

1. schimbare de domiciliu sau de sediu; îndeplinire a formelor legale în legătură cu mutarea dintr-o locuință sau dintr-o localitate în altă; viză de mutare.
2. înregistrare a unei schimbări intervenite în statutul personal sau de serviciu al unei persoane sau în situația militară a cuiva.
3. prefacere, transformare, schimbare, modificare (radicală).
4. (spec.) (biol.) apariție bruscă a unui caracter genetic nou, care reflectă o modificare ereditară corespunzătoare a materialului ereditar.
5. (spec.) (fon.) transformare sistematică a unei serii de sunete în altele.
6. (jur.) transmitere a unui bun dintr-o proprietate în alta.

Cuvinte compuse

• mutație consonantică, mutația consoanelor

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• amuțite
• muțeați

Referințe

• DEX '98 via DEX online