trenă

română

Etimologie

Din franceză traîne.

Pronunție

• AFI: /'tre.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului trenă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	trenă	trene
Articulat	trena	trenele
Genitiv-Dativ	trenei	trenelor
Vocativ	trenă	trenelor

1. partea de dinapoi a unor rochii, care se târăște pe jos; coadă lungă la o rochie.
2. viteză cu care aleargă concurenții într-o cursă atletică, ciclistă etc.

Expresii

• A duce trena = a urmări (pe cineva) pretutindeni, a se ține scai de cineva
• A duce trena = a conduce plutonul concurenților într-o cursă atletică, ciclistă etc

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• renta

Referințe

• DEX '98 via DEX online