tura

română

Etimologie

Din turcă tura.

Pronunție

• AFI: /tu'ra/

Substantiv

Declinarea substantivului tura
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	tura	turale
Articulat	turaua	turalele
Genitiv-Dativ	turalei	turalelor
Vocativ	tura	turalelor

1. monogramă a sultanului otoman, care se aplica pe acte și pe monede, pentru a le autentifica; (p.gener.) emblemă sau efigie.
2. fața monedei pe care se află o emblemă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online