tura
română
Etimologie
Din turcă tura.
Pronunție
- AFI: /tu'ra/
Substantiv
| Declinarea substantivului tura | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | tura | turale |
| Articulat | turaua | turalele |
| Genitiv-Dativ | turalei | turalelor |
| Vocativ | tura | turalelor |
- monogramă a sultanului otoman, care se aplica pe acte și pe monede, pentru a le autentifica; (p.gener.) emblemă sau efigie.
- fața monedei pe care se află o emblemă.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online