turbulent

română

Etimologie

Din franceză turbulent < latină turbulentus.

Pronunție

• AFI: /tur.bu'lent/

Adjectiv

Declinarea adjectivului turbulent
	Singular	Plural
Masculin	turbulent	turbulenți
Feminin	turbulentă	turbulente
Neutru	turbulent	turbulente

1. (livr.) care face gălăgie; care produce dezordine.
2. (fiz.; despre fluide) care prezintă în masa lui vârtejuri, agitație.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online