Etimologie

Din franceză univoque < latină univocus.

Pronunție

  • AFI: /u.ni'vok/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
univoc
Singular Plural
Masculin univoc univoci
Feminin univocă univoce
Neutru univoc univoce
  1. care are un singur sens sau păstrează același sens în întrebuințări diferite.
  2. (mat.) care se caracterizează prin faptul că unui element dintr-o primă mulțime îi corespunde un singur element din a doua mulțime.


Traduceri

Anagrame

Referințe