sătura
Vezi și : satura, satură, sătură |
Etimologie
Din latină saturare.
Pronunție
- AFI: /sə.tuˈra/
Verb
Conjugarea verbului (se) sătura | |
Infinitiv | a (se) sătura |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) satur |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) sature |
Participiu | săturat |
Conjugare | I |
- (v.refl. tranz.) a (-și) potoli pe deplin foamea sau setea, a (se) îndestula cu mâncare sau cu băutură.
- (v.refl. tranz.) (fig.) a fi sau a face să fie pe deplin mulțumit, satisfăcut (de sau cu ceva).
- (v.refl. tranz.) (fig.) a fi sau a face să fie sătul, plictisit, dezgustat, scârbit de ceva sau de cineva.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din sătura.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru sătura.
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online