urgent

română

Etimologie

Din franceză urgent < latină urgens, urgentis.

Pronunție

• AFI: /ur'ʤent/

Adjectiv

Declinarea adjectivului urgent
	Singular	Plural
Masculin	urgent	urgenți
Feminin	urgentă	urgente
Neutru	urgent	urgente

1. (adesea adverbial) care necesită o rezolvare imediată, care nu admite amânare; grabnic.
2. (spec.) (despre telegrame) care este expediat cu precădere pentru a sosi mai repede.

Cuvinte derivate

• urgenta

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online