ursitoare
română
Etimologie
Din ursitor.
Pronunție
- AFI: /ur.si'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului ursitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ursitoare | ursitoare |
| Articulat | ursitoarea | ursitoarele |
| Genitiv-Dativ | ursitoarei | ursitoarelor |
| Vocativ | ursitoareo | ursitoarelor |
- ființă imaginară despre care se crede că are darul de a hotărî soarta omului la naștere; ursită.
- (înv.) soartă, destin; fatalitate.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online