uscita

italiană

(italiano)

Etimologie

Din verbul uscire.

Pronunție

• AFI: /uʃ'ʃita/

Substantiv

uscita f., uscite pl.

1. ieșire, plecare

   L'uscita degli scolari.

2. (spec.) ieșire, ușă

   L'uscita del teatro dava sulla piazza.

3. (p. ext.) deschizătură, crăpătură
4. ieșire (la iarbă verde), excursie
5. autorizație de publicare, autorizație de difuzare (în presă etc.)

   L'uscita del nuovo film di G. Amelio è prevista pet la fine di gennaio.

6. (ec.) ieșiri, cheltuieli, debit

   Abbiamo preventivato un'uscita di tremila euro.

Antonime

• entrata

Cuvinte compuse

• uscita di sicurezza

Cuvinte apropiate

• uscire

Referințe

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario