epuizare

română

Etimologie

Din a epuiza.

Pronunție

• AFI: /e.pu.iˈza.re/

Substantiv

Declinarea substantivului epuizare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	epuizare	epuizări
Articulat	epuizarea	epuizările
Genitiv-Dativ	epuizării	epuizărilor
Vocativ	epuizare	epuizărilor

1. acțiunea de a (se) epuiza; terminare, isprăvire.
2. operație de îndepărtare cu ajutorul pompelor a apelor din interiorul unei săpături sau al unui batardou în vederea executării unor lucrări de construcții.
3. pierdere a capacității funcționale a unui organ, a unui sistem sau a întregului organism în urma unei solicitări excesive; extenuare, oboseală, uzură.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online