Etimologie

Din franceză ventricule < latină ventriculus.

Pronunție

  • AFI: /ven'tri.kul/


Substantiv


Declinarea substantivului
ventricul
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ventricul ventricule
Articulat ventriculul ventriculele
Genitiv-Dativ ventriculului ventriculelor
Vocativ ventriculule ventriculelor
  1. (anat.) cavitate naturală, de dimensiuni reduse, în interiorul unor organe.

Sinonime

  1. gaster


Traduceri

Referințe