vicisitudine
Etimologie
Din franceză vicissitude < latină vicissitudo, -inis.
Pronunție
Substantiv
Declinarea substantivului vicisitudine | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | vicisitudine | vicisitudini |
Articulat | vicisitudinea | vicisitudinile |
Genitiv-Dativ | vicisitudinii | vicisitudinilor |
Vocativ | ' | ' |
- (mai ales la pl.) succesiune de împrejurări grele, defavorabile pentru cineva.
- Vicisitudinile vieții.
- A depăși o vicisitudine.
- neliniște sufletească.
Sinonime
- 1: dificultate, greutate, neajuns; încercare, greu, impas, necaz
- 2: frământare, tribulație, tulburare, zbucium
Traduceri
succesiune de împrejurări grele
|
|