victorie
română
Etimologie
Din latină victoria.
Pronunție
- AFI: /vik'to.ri.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului victorie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | victorie | victorii |
| Articulat | victoria | victoriile |
| Genitiv-Dativ | victoriei | victoriilor |
| Vocativ | victorie | victoriilor |
- succes repurtat asupra inamicului într-un război, într-o bătălie, într-o revoluție (armată); biruință, izbândă.
- succes obținut într-o competiție sportivă, într-un concurs, la un examen etc.
- triumf al unei idei, al unei teorii, al unei politici asupra altora opuse.
- rezultat deosebit de bun obținut într-un domeniu de activitate.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online