vocaliză
română
Etimologie
Din franceză vocalise.
Pronunție
- AFI: /vo.ka'li.zə/
Substantiv
| Declinarea substantivului vocaliză | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | vocaliză | vocalize |
| Articulat | vocaliza | vocalizele |
| Genitiv-Dativ | vocalizei | vocalizelor |
| Vocativ | vocaliză | vocalizelor |
- executare a unui text muzical vocal (cu caracter de exercițiu) prin înlocuirea denumirii notelor cu vocale, de preferință a sau o.
- piesă muzicală fără cuvinte, uneori cu caracter de virtuozitate.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online