weisen
(Deutsch)
Etimologie
Din germana medie și germana veche de sus wîsen.
Pronunție
- AFI: /ˈvaɪ̯zn/
Verb
Conjugarea verbului weisen | |
Infinitiv | weisen |
Indicativ prezent pers. 2 sg., 3 sg. |
weist weist |
Indicativ imperfect | wies |
Participiu perfect | gewiesen |
Verb auxiliar | haben |
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
cuvinte compuse