whelp
(English)
Etimologie
Din engleza veche hwelp („pui de lup, lupan”) < proto-germanică *hwelpaz.
Înrudit cu neerlandeză welp, germană (astăzi ieșit din uz) Welf, daneză hvalp și suedeză valp.
Pronunție
- AFI: /wɛlp/
Substantiv
whelp, pl. whelps
- (zool.) pui (de câine, lup, leu, urs etc.); (mai ales) cățel, cățeluș, cățelandru, lupan
- Our dog Amy gave birth to three whelps this year.
- (peior.) tânăr sau copil prost crescut
- (ieșit din uz) gen de navă
- (nav.) nervură de cabestan
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Verb
Conjugarea verbului to whelp | |
Infinitiv | to whelp |
Prezent simplu pers. 3 sg. |
whelps |
Trecut simplu | whelped |
Participiu trecut | whelped |
Participiu prezent | whelping |
- (despre femelele canidelor) a făta
- The she-wolf whelped a large litter of cubs.