(English)

Etimologie

Din engleza veche hwelp („pui de lup, lupan”) < proto-germanică *hwelpaz.

Înrudit cu neerlandeză welp, germană (astăzi ieșit din uz) Welf, daneză hvalp și suedeză valp.

Pronunție


Substantiv

whelp, pl. whelps

  1. (zool.) pui (de câine, lup, leu, urs etc.); (mai ales) cățel, cățeluș, cățelandru, lupan
    Our dog Amy gave birth to three whelps this year.
  2. (peior.) tânăr sau copil prost crescut
  3. (ieșit din uz) gen de navă
  4. (nav.) nervură de cabestan

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Verb


Conjugarea verbului
to whelp
Infinitiv to whelp
Prezent simplu
pers. 3 sg.
whelps
Trecut simplu whelped
Participiu trecut whelped
Participiu prezent whelping
  1. (despre femelele canidelor) a făta
    The she-wolf whelped a large litter of cubs.

Referințe