wrath
(English)
Etimologie
Din engleza medie wraththe, care provine din engleza veche wrǣþþo, wrǣþþu ("urgie, mânie") < compus din wrāþ ("înfuriat") + -þo, -þu. Confer wroth.
Pronunție
Substantiv
wrath, pl. wraths
- furie, mânie, urgie
- Homer relates an episode in the Trojan War that reveals the tragic consequences of the wrath of Achilles.
- pedeapsă
Sinonime
Cuvinte derivate
Expresii
Adjectiv
wrath (comp. more wrath, sup. most wrath)