(English)

Etimologie

Din engleza medie wraththe, care provine din engleza veche wrǣþþo, wrǣþþu ("urgie, mânie") < compus din wrāþ ("înfuriat") + -þo, -þu. Confer wroth.

Pronunție

  • AFI: /ræθ/
  • AFI: /rɑθ/
  • AFI: /rɔθ/ (Anglia)


Substantiv

wrath, pl. wraths

  1. furie, mânie, urgie
    Homer relates an episode in the Trojan War that reveals the tragic consequences of the wrath of Achilles.
  2. pedeapsă

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii


Adjectiv

wrath (comp. more wrath, sup. most wrath)

  1. (rar) furios, plin de urgie

Sinonime

Referințe