(English)

Etimologie

Din engleza medie < latină īra.

Pronunție

  • AFI: /aɪɹ/ (SUA)
  • AFI: /aɪ.ə(ɹ)/ (Anglia)


Substantiv

ire, (nenumărabil)

  1. (livr.) furie, mânie, înverșunare
    My heart was full of ire.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate

Verb


Conjugarea verbului
to ire
Infinitiv to ire
Prezent simplu
pers. 3 sg.
ires
Trecut simplu ired
Participiu trecut ired
Participiu prezent iring
  1. a înfuria, a mânia; a irita, a supăra

Referințe

(français)

Etimologie

Din latină īra.

Pronunție


Substantiv

ire f., ires pl.

  1. (livr.) furie, mânie, înverșunare

Sinonime

(norsk)

Etimologie

Confer Irland.

Pronunție

Substantiv

ire m., irer/irar pl.

  1. irlandez

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate