scutura

Vezi și : scutură

română

Conjugarea verbului scutura
Infinitiv	a scutura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	scutur
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să scuture
Participiu	scuturat
Conjugare	I

(v.tranz.) a clătina, A agita sau (mai rar) a lovi un obiect pentru a face să cadă ori să iasă ceva de pe (sau din) el.
(v.refl.) a se curăța de praf, de noroi, de zăpadă etc.
(v.intranz.) a face curățenie, a deretica, a șterge praful de pe obiectele din casă.
(v.tranz.) (fig.) a arunca, a lepăda, a îndepărta ceva.
(v.refl.) a scăpa, a se elibera de ceva supărător, nefast.
(v.refl. tranz.) a rămâne sau a face să rămână fără frunze, petale, rod; a cădea sau a face să cadă, a (se) împrăștia.
(v.refl.) a se desprinde și a cădea.
Se scuturau frunzele.
(v.tranz. și intranz.) a mișca cu putere încoace și încolo, a zgâlțâi, a hâțâna, a zdruncina; a agita.
(v.refl.) a se cutremura din tot corpul.
(v.tranz.) (fig.) (fam.) a critica sau a certa aspru.

(fam.) A scutura (pe cineva) de bani sau a scutura buzunarele (ori punga) cuiva = a lua cuiva (prin mijloace necinstite) toți banii, a stoarce (pe cineva) de bani
(tranz.) A scutura mâna cuiva = a strânge (cu putere) mâna cuiva
(tranz.) A-l scutura frigurile = a avea un acces de friguri

Din scutura.