zicătură

română

Etimologie

Din a zice + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /zi.kə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului zicătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	zicătură	zicături
Articulat	zicătura	zicăturile
Genitiv-Dativ	zicăturii	zicăturilor
Vocativ	zicătură	zicăturilor

1. zicătoare.
2. (reg.) cântec, cântare.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• căzături

Referințe

• DEX '98 via DEX online