zice

română

Din latină dicere.

(v.tranz.) a exprima ceva în cuvinte, a spune, a rosti cu voce tare; p. ext. a vorbi.
Zice-i înainte, nu te sfii!
a se adresa cuiva cu cuvintele..., a-i spune.
Zici numai prostii.
(despre texte) a cuprinde, a scrie, a relata.
Ce zic aceste documente?
(reg.) a comunica, a transmite, a face cunoscut.
A zis următoarea opinie...

I-am zis tot ce mi-ai spus; le-a zis ultimele noutăți.
a afirma, a declara; a susține, a pretinde.
A zis următoarele...

Zicea că marfa e de bună calitate.
a promite, a făgădui.
a răspunde, a riposta; a invoca.
Mai zi dacă ai ce.
a reproșa, a obiecta.
Frumos, n-am ce zice.

N-am ce zice, totul a fost perfect.
a contesta.
a sfătui, a îndemna; a porunci, a ordona.
(pop.) a cânta (din gură sau dintr-un instrument); a doini, a hori.
a-și da o părere, a se pronunța într-o chestiune; p. ext. a gândi, a socoti, a crede.
Toți vor zice cum vrei tu.
(la optativ sau la conjunctiv) a avea sau a lăsa impresia că...
Așa, numai ca să zică și el că face o treabă.
a se adresa cuiva rostindu-i numele; a numi un obiect cu numele lui; p. ext. a porecli.
Cum se zice pe la voi acestei flori?

cuvinte derivate

Cât ai zice pește = într-o clipă, imediat, îndată
A zice nu (sau ba) = a refuza; a tăgădui, a se opune, a rezista
A zice da = a afirma, a accepta, a consimți
Vrea (sau va, vra) să zică = a) înseamnă, are sensul, semnificația, valoarea...; b) așadar, deci, prin urmare
Mai bine zis = mai exact, mai precis exprimat
Să nu zici că... = să nu-mi reproșezi că...
(Că) bine zici! = bună idee! așa este
Ce-am zis eu? = nu ți-am spus? vezi că am avut dreptate?
Zi... = a) judecă, socotește, dă-ți părerea; b) așadar, prin urmare
Ce-ai zice...? = ce părere ai avea? cum ți-ar părea?
Să zicem = a) să presupunem, să admitem; b) de exemplu
(refl.) Cum (sau precum) s-ar (mai) zice = cum s-ar exprima, cum s-ar traduce (cu alte cuvinte)

a reda prin cuvinte; a spune