zicătoare

română

Etimologie

Din a zice + sufixul -ătoare.

Pronunție

• AFI: /zi.kə'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului zicătoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	zicătoare	zicători
Articulat	zicătoarea	zicătorile
Genitiv-Dativ	zicătorii	zicătorilor
Vocativ	zicătoare	zicătorilor

1. frază scurtă, uneori rimată, asemănătoare maximei, prin care poporul exprimă în mod metaforic o constatare de ordin general, filozofic, un principiu etic, o normă de conduită etc.; zicătură, zicală, proverb.
2. (reg.) bucată muzicală; (p.ext.) instrument muzical.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• cotizarea

Referințe

• DEX '98 via DEX online