împărțeală

română

Declinarea substantivului împărțeală
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împărțeală	împărțeli
Articulat	împărțeala	împărțelile
Genitiv-Dativ	împărțelii	împărțelilor
Vocativ	împărțeală	împărțelilor

faptul de a împărți ceva.
(spec.) (jur.) împărțire a unor bunuri prin acord între părți sau prin lege; partaj.