împrejura

română

Din latina populară inpergyrare sau din împrejur.

Conjugarea verbului împrejura
Infinitiv	a împrejura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	împrejur
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să împrejure
Participiu	împrejurat
Conjugare	I

(v.tranz.) (înv.) a ocoli de jur împrejur, a cuprinde din toate părțile; a înconjura.
(v.tranz.) (reg.) a lega un obiect cu o sfoară etc. trecută împrejur; a încinge.