încolonare

română

Etimologie

Din a (se) încolona.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ko.lo'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului încolonare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	încolonare	încolonări
Articulat	încolonarea	încolonările
Genitiv-Dativ	încolonării	încolonărilor
Vocativ	încolonare	încolonărilor

1. acțiunea de a (se) încolona.
2. (art.; cu valoare de interjecție) exclamație care îndeamnă, ordonă încolonarea unui grup de oameni.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online