încolona

română

Etimologie

Din în- + coloană.

Pronunție

• AFI: /ɨn.ko.lo'na/

Verb

Conjugarea verbului (se) încolona
Infinitiv	a (se) încolona
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) încolonez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) încoloneze
Participiu	încolonat
Conjugare	I

1. (v.refl.) (despre un grup de oameni, de vehicule) a se așeza în coloană, a forma o coloană (de marș); (despre o persoană, un vehicul) a se încadra, într-o coloană.
2. (v.tranz.) a așeza, a dispune în coloană.

Cuvinte derivate

• încolonare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online