calomnia

română

Etimologie

Din franceză calomnier < latină calumniari.

Pronunție

• AFI: /ka.lom.niˈa/

Verb

Conjugarea verbului calomnia
Infinitiv	a calomnia
Indicativ prezent pers. 1 sg.	calomniez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să calomnieze
Participiu	calomniat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a vorbi pe cineva de rău, a spune lucruri neadevărate despre cineva, a discredita pe cineva în onoarea sau reputația sa.

   Îl calomniază pe nedrept.

Sinonime

• (se) bârfi, (se) blama, (se) cleveti, (se) defăima, (se) denigra, (se) discredita, (se) ponegri, (livr.) (se) detracta, (se) vitupera, (înv. și pop.) (se) ocărî, (pop.) (se) huli, (se) năpăstui, (se) povesti, (prin Olt.) (se) publica, (înv.) (se) balamuți, (se) măscări, (se) mozaviri, (se) pohlibui, (se) ponosi, (se) ponoslui, (se) prilesti, (se) vrevi, (fam. fig.) (se) încondeia, (pop. fig.) (se) înnegri

Cuvinte derivate

• calomnie
• calomniere
• calomniat
• calomniator, calomniatoare
• calomnios

Traduceri

a bârfi

afrikaans: beklad (Afrikaans), belaster (Afrikaans), beskinder (Afrikaans) catalană: calumniar (català) daneză: bagtale (dansk), sladre (dansk) engleză: slander (English), defame (English), backbite (English), calumniate (English) esperanto: misakuzi (Esperanto), kalumnii (Esperanto) faroeză: baktala (føroyskt) franceză: calomnier (français) friziană: berabje (Frysk), rabje (Frysk) germană: irrtümlicherweise anklagen (Deutsch), afterreden (Deutsch), anschwärzen (Deutsch), verleumden (Deutsch), kalumniieren (Deutsch) (rar)

islandeză: slúðra (íslenska) italiană: calunniare (italiano) norvegiană: sladre (norsk) neerlandeză: ten onrechte beschuldigen (Nederlands), belasteren (Nederlands), kwaadspreken (Nederlands), roddelen (Nederlands) portugheză: caluniar (português) spaniolă: calumniar (español) suedeză: baktala (svenska), förtala (svenska), häda (svenska), nedsvärta (svenska) turcă: iftira etmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online