română

Etimologie

Din a încreți (derivat regresiv).

Pronunție

  • AFI: /ɨn'kreʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
încreț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ încreț încrețuri
Articulat încrețul încrețurile
Genitiv-Dativ încrețului încrețurilor
Vocativ încrețule încrețurilor
  1. ornamentație a mânecii la cămășile naționale femeiești, cuprinsă între altiță și râuri.


Traduceri

Anagrame

Referințe