îngustime

română

Din îngust + sufixul -ime.

Declinarea substantivului îngustime
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	îngustime	îngustimi
Articulat	îngustimea	îngustimile
Genitiv-Dativ	îngustimii	îngustimilor
Vocativ	îngustime	îngustimilor

însușirea de a fi îngust.
(fig.) (cu determinările „de spirit”, „de vederi”, „de orizont” etc.) lipsă de orizont, mărginire, mediocritate (în gândire, concepții etc.).