coase
Etimologie
Din latină populară cosĕre, în locul clasicului consuĕre.
Pronunție
- AFI: /'ko̯a.se/
Verb
Conjugarea verbului coase | |
Infinitiv | a coase |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
cos |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să coasă, coase |
Participiu | cusut |
Conjugare | III |
- (v.tranz.) a fixa, a prinde între ele părțile unei haine sau un petic, un nasture etc. la o haină, trecând prin ele un fir de ață cu ajutorul unui ac.
- I-a cusut un petic la pantaloni.
- Cos nasturii.
- Coase mâneca.
- a broda.
- (med.) a împreuna (cu un fir de mătase, de intestin preparat anume etc. și cu un ac special) marginile unei plăgi.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Expresii
- A coase petic de petic = a fi zgârcit
- A coase la gherghef = a orna cu broderii
Traduceri
a prinde printr-o cusătură
|
|