învârtitură

română

Etimologie

Din a învârti + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /ɨn.vɨr.ti'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului învârtitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	învârtitură	învârtituri
Articulat	învârtitura	învârtiturile
Genitiv-Dativ	învârtiturii	învârtiturilor
Vocativ	învârtitură	învârtiturilor

1. faptul de a (se) învârti; mișcare în cerc, învârtire.
2. (pop.) întorsătură, cotitură.
3. (fig.) manevră, șiretlic.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online