învârtit

română

Etimologie

Din verbul a învârti.

Pronunție

• AFI: /ɨn.vɨrˈtit/

Substantiv

Declinarea substantivului învârtit
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	învârtit	învârtite
Articulat	învârtitul	învârtitele
Genitiv-Dativ	învârtitului	învârtitelor
Vocativ	învârtitule	învârtitelor

1. faptul de a (se) învârti; învârtire.

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului învârtit
	Singular	Plural
Masculin	învârtit	învârtiți
Feminin	învârtită	învârtite
Neutru	învârtit	învârtite

1. înfășurat, răsucit.

Traduceri

Traduceri

Substantiv

Declinarea substantivului învârtit
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	învârtit	învârtiți
Articulat	învârtitul	învârtiții
Genitiv-Dativ	învârtitului	învârtiților
Vocativ	învârtitule	învârtiților

1. (fig.) (fam.) persoană care s-a eschivat (prin favoritism, dare de mită etc.) de la obligațiile militare (în timp de război); persoană care a ajuns la o situație materială sau socială bună, prin mijloace dubioase.

Cuvinte derivate

• învârtită

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din învârti.

Verb

1. forma de participiu trecut pentru învârti.

Referințe

• DEX '98 via DEX online