calotă

română

Etimologie

Din franceză calotte.

Pronunție

• AFI: /ka'lo.tə/

Substantiv

Declinarea substantivului calotă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	calotă	calote
Articulat	calota	calotele
Genitiv-Dativ	calotei	calotelor
Vocativ	calotă	calotelor

1. fiecare dintre cele două părți obținute prin tăierea unei sfere cu un plan.
2. boltă a cărei suprafață interioară are, în secțiune, forma unui semicerc.
3. partea de sus a pistonului de la motoarele cu ardere internă; (p.ext.) piesă tehnică asemănătoare cu o calotă sferică.
4. partea de deasupra a unei pălării, care acoperă capul și este mărginită de boruri.
5. tichie care acoperă creștetul capului.

Cuvinte compuse

• calotă craniană
• calotă glaciară

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• alocat
• calato
• colata

Referințe

• DEX '98 via DEX online