Variante de scriere Vezi și : Paște

Etimologie

Din latină pascĕre.

Pronunție

  • AFI: /ˈpaʃ.te/


Verb


Conjugarea verbului
paște
Infinitiv a paște
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
pasc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să pască
Participiu păscut
Conjugare III
  1. (v.intranz. și tranz.) (despre vite; la pers. 3) a mânca rupând cu gura direct de unde crește.
    Vitele pasc pe izlaz.
  2. (v.tranz.) (fig.) a întreține, a cultiva, a dezvolta stări sufletești etc.
  3. (v.tranz.) (despre oameni) a păzi animalele care pasc, a duce la pășune.
    Gheorghe paște vitele.
  4. (v.tranz.) (despre primejdii, moarte, noroc) a urmări cu perseverență, a amenința dintr-un moment în altul sau a favoriza pe neașteptate.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Cuvinte apropiate

Paronime

Expresii

  • (fam.) Ce paști aici? = se spune ca mustrare celui care nu și-a făcut datoria, care nu a fost atent, nu a fost vigilent
  • A paște muștele (sau vântul, bobocii) = a pierde vremea fără rost
  • A-l paște (pe cineva) gândul = a fi preocupat de ceva
  • A paște pe cineva = a urmări pe cineva, pândind momentul potrivit pentru a-i face un rău
  • N-am păscut porcii (sau gâștele, bobocii etc.) împreună = se spune pentru a-i atrage cuiva atenția că-și permite prea multe
  • Să nu te pască păcatul să... = să nu cumva să..., nu care cumva să...
  • A-l paște pe cineva moartea (sau păcatul, primejdia) = a-l amenința pe cineva moartea (sau păcatul, primejdia)


Traduceri

Etimologie

Din paște.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru paște.
  2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru paște.

Sinonime

Etimologie

Confer paști.

Pronunție

  • AFI: /ˈpaʃ.te/


Substantiv

  1. formă alternativă pentru paști.

Anagrame

Referințe