paște
Vezi și : Paște |
Etimologie
Din latină pascĕre.
Pronunție
- AFI: /ˈpaʃ.te/
Verb
Conjugarea verbului paște | |
Infinitiv | a paște |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
pasc |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să pască |
Participiu | păscut |
Conjugare | III |
- (v.intranz. și tranz.) (despre vite; la pers. 3) a mânca rupând cu gura direct de unde crește.
- Vitele pasc pe izlaz.
- (v.tranz.) (fig.) a întreține, a cultiva, a dezvolta stări sufletești etc.
- (v.tranz.) (despre oameni) a păzi animalele care pasc, a duce la pășune.
- Gheorghe paște vitele.
- (v.tranz.) (despre primejdii, moarte, noroc) a urmări cu perseverență, a amenința dintr-un moment în altul sau a favoriza pe neașteptate.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Paronime
Expresii
- (fam.) Ce paști aici? = se spune ca mustrare celui care nu și-a făcut datoria, care nu a fost atent, nu a fost vigilent
- A paște muștele (sau vântul, bobocii) = a pierde vremea fără rost
- A-l paște (pe cineva) gândul = a fi preocupat de ceva
- A paște pe cineva = a urmări pe cineva, pândind momentul potrivit pentru a-i face un rău
- N-am păscut porcii (sau gâștele, bobocii etc.) împreună = se spune pentru a-i atrage cuiva atenția că-și permite prea multe
- Să nu te pască păcatul să... = să nu cumva să..., nu care cumva să...
- A-l paște pe cineva moartea (sau păcatul, primejdia) = a-l amenința pe cineva moartea (sau păcatul, primejdia)
Traduceri
a pășuna
|
|
a păzi vitele la păscut
Etimologie
Din paște.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru paște.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru paște.
Sinonime
- 2: (rar) paști
Etimologie
Confer paști.
Pronunție
- AFI: /ˈpaʃ.te/
Substantiv
- formă alternativă pentru paști.