țiui

română

Etimologie

Din țiu + sufixul -ui.

Pronunție

• AFI: /ʦi.u'i/

Verb

Conjugarea verbului țiui
Infinitiv	a țiui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	țiuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să țiuiască
Participiu	țiuit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) a produce un sunet prelung, ascuțit, cu rezonanță metalică.
2. (v.intranz.) (despre păsări) a scoate sunete prelungi (și stridente).

Cuvinte derivate

• țiuit
• țiuitor
• țiuitură

Expresii

• A (-i) țiui cuiva în urechi (sau în creieri) sau a-i țiui cuiva urechile (sau urechea etc.) = a avea impresia de vâjâială (în urechi sau la cap)

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• iuit
• iuți

Referințe

• DEX '98 via DEX online