гриф
(русский)
Etimologie
Inevitabil din latină gryps < greacă antică γρύψ.
Pronunție
- AFI: /grʲif/
Substantiv
гриф (grif)
| m. | Singular | Plural |
|---|---|---|
| Nominativ | гриф | грифы |
| Genitiv | грифа | грифов |
| Dativ | грифу | грифам |
| Acuzativ | грифа, гриф | грифов, грифы |
| Instrumental | грифом | грифами |
| Prepozițional | грифе | грифах |
Etimologie
Din germană Griff.
Substantiv
гриф (grif)
- (muz.) claviatură, gât, limbă (la instrumente cu coarde)
- (p. ext.) sigiliu, ștampilă, pecete