Valahia
română
Etimologie
Denumire de origine germanică, dar care nu desemna numai Țara Românească:
- Valahii erau denumite multe alte țări locuite de populații latinești în contact cu germanicii, de la Marea Nordului („Valcheren”) până la Marea Neagră (țările române) trecând prin sudul Germaniei („Walchengau”, „Walchensee”) și prin spațiul iliric („Vlasina”, „Vlahina”, „Vlaška”, ș.a.m.d.).
Pronunție
- AFI: /va'la.hi.a/
Nume propriu
| Declinarea substantivului - | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | - | - |
| Articulat | Valahia | - |
| Genitiv-Dativ | Valahiei | - |
| Vocativ | ' | ' |
- (ist.) denumirea teritoriului locuit de români în spaṭiul carpato-dunărean în Evul Mediu, folosită mai ales de cei din afară.
- (ist.) denumirea statului medieval românesc, Ṭara Românească folosită în celelalte ṭări neromâneṣti.
- (ist.) denumirea dată de-a lungul timpului romanilor balcanici de către slavii din jur (zone cu populaṭie romanizată, vorbitoare de limbă romanică).
Sinonime
Cuvinte derivate
Vezi și
Traduceri
provincie istorică
|
|