absenta

Vezi și : absență

română

Etimologie

Din franceză (s')absenter < latină absentare.

Pronunție

• AFI: /ab.sen'ta/

Verb

Conjugarea verbului (se) absenta
Infinitiv	a (se) absenta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) absentez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) absenteze
Participiu	absentat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (despre persoane) a lipsi dintr-un loc (unde ar fi trebuit să se găsească), a nu fi de față.
2. (v.refl.) a se îndepărta, a se separa de sine.

Sinonime

• 1: lipsi
• 2: se îndepărta

Antonime

• asista, se afla

Cuvinte derivate

• absentare

Cuvinte apropiate

• absent
• absenteism, absenteizm
• absenteist
• absență

Traduceri

a lipsi, a fi absent

engleză: absent (English) franceză: absenter (français) germană: fehlen (Deutsch) greacă: απουσιάζω (Ελληνικά) (apousiázo) italiană: assentare (italiano)

occitană: absentar (occitan) portugheză: ausentar (português) spaniolă: ausentarse (español) suedeză: frånvara (svenska) turcă: çekilmek (Türkçe)

Referințe

• DEX '98 via DEX online