acont

română

Variante

• aconto

Etimologie

Din italiană acconto, confer franceză acompte.

Pronunție

• AFI: /a'kont/

Substantiv

Declinarea substantivului acont
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	acont	aconturi
Articulat	acontul	aconturile
Genitiv-Dativ	acontului	aconturilor
Vocativ	'	'

1. parte din suma de bani care se plătește înainte, la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacții, ca garanție; acontare, arvună; (p.ext.) parte din salariu.

Sinonime

• (ec.) acontare, arvună, avans

Cuvinte derivate

• aconta
• acontare
• acontat

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online