română

Variante

Etimologie

Din italiană acconto, confer franceză acompte.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
acont
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ acont aconturi
Articulat acontul aconturile
Genitiv-Dativ acontului aconturilor
Vocativ ' '
  1. parte din suma de bani care se plătește înainte, la o cumpărare sau la încheierea unei tranzacții, ca garanție; acontare, arvună; (p.ext.) parte din salariu.

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe