avans

română

Etimologie

Din franceză avance.

Pronunție

• AFI: /a'vans/

Substantiv

Declinarea substantivului avans
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	avans	avansuri
Articulat	avansul	avansurile
Genitiv-Dativ	avansului	avansurilor
Vocativ	avansule	avansurilor

1. plată anticipată a unei părți dintr-o sumă curentă datorată ca retribuție sau salariu, ca acoperire a unei lucrări efectuate în contul unor zile-muncă, la încheierea unui contract etc.
2. interval de timp, distanță etc. cu care cineva sau ceva se află înaintea altuia.

Expresii

• A face (cuiva) avansuri = a încerca să obțină prietenia sau dragostea cuiva prin lingușiri, concesii (de ordin etic) etc

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online