adamit

română

Etimologie

Din franceză adamite.

Pronunție

• AFI: /a.da'mit/

Substantiv

Declinarea substantivului adamit
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	adamit	adamiți
Articulat	adamitul	adamiții
Genitiv-Dativ	adamitului	adamiților
Vocativ	'	'

1. (rel.) membru al unei secte gnostice din primele secole ale creștinismului, ai cărei adepți, sub cuvânt că au recâștigat puritatea originară, umblau în pielea goală.

Cuvinte derivate

• adamită

Cuvinte apropiate

• Adam
• adamic
• adamism
• adamitic

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online