română

Etimologie

Din adamit.

Pronunție

  • AFI: /a.da'mi.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
adamită
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ adamită adamite
Articulat adamita adamitele
Genitiv-Dativ adamitei adamitelor
Vocativ adamito adamitelor
  1. membră a unei secte gnostice din primele secole ale creștinismului, ai cărei adepți, sub cuvânt că au recâștigat puritatea originară, umblau în pielea goală.

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe