aiura

română

Variante

• aiuri

Etimologie

Din aiure(a).

Pronunție

• AFI: /a.ju'ra/

Verb

Conjugarea verbului aiura
Infinitiv	a aiura
Indicativ prezent pers. 1 sg.	aiurez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să aiureze
Participiu	aiurat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a fi în stare de delir; a delira.
2. (v.intranz.) a vorbi fără sens, a spune lucruri absurde, a debita absurdități.
3. (v.intranz.) (rar) a se pierde în visări.

Sinonime

• 1: delira

Cuvinte derivate

• aiurare

Cuvinte apropiate

• aiurea
• aiureală
• aiurisant
• aiurit, aiurită

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online