debita
Etimologie
Din franceză débiter.
Pronunție
- AFI: /de.bi'ta/
Verb
Conjugarea verbului debita | |
Infinitiv | a debita |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
debitez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să debiteze |
Participiu | debitat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a vinde marfă cu amănuntul.
- (v.tranz.) a furniza o cantitate de fluid, de material pulverulent, de energie etc.
- (v.tranz.) (fig.) a spune, a rosti ceva (neînsemnat, plictisitor); a recita, a declama.
- (v.tranz.) a tăia un material în bucăți cu formele și dimensiunile adecvate pentru folosirea și prelucrarea lor ulterioară.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din franceză débiter.
Verb
Conjugarea verbului debita | |
Infinitiv | a debita |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
debitez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să debiteze |
Participiu | debitat |
Conjugare | I |
- (v.tranz.) a trece, a înregistra în contul unei persoane, al unei întreprinderi etc. mărfurile care i-au fost predate sau sumele de bani care i-au fost plătite.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online