amuțire

română

Etimologie

Din a amuți.

Pronunție

• AFI: /a.mu'ʦi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului amuțire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	amuțire	amuțiri
Articulat	amuțirea	amuțirile
Genitiv-Dativ	amuțirii	amuțirilor
Vocativ	amuțire	amuțirilor

1. faptul de a amuți; pierderea facultății de a vorbi.
2. (fig.) încetarea oricărui zgomot.
3. fenomen fonetic care constă în pronunțarea din ce în ce mai puțin perceptibilă, până la dispariția totală, a unui sunet.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• meritau
• mureați

Referințe

• DEX '98 via DEX online