annoyance

engleză

(English)

Etimologie

Din franceza veche anoiance, anuiance. Confer franceză ennui.

Pronunție

• AFI: /əˈnɔɪəns/

Substantiv

annoyance, (nenumărabil și numărabil; pl. annoyances)

1. (numărabil) iritare, enervare, deranj, neplăcere

   She expresed annoyance at the slow service.

2. (numărabil) deranj, supărare
3. (nenumărabil) starea de om enervat, iritat

Sinonime

• 1: anger, discontent, displeasure, distress, exasperation, frustration, indignation, irascibility, irritation, vexation

Antonime

• 1: delight, enjoyment, happiness, joy, pleasure

Cuvinte derivate

• annoy
• annoyed
• annoyer
• annoying

Referințe

• Dictionary.com